-Ansamblul Clădirilor-

     Exteriorul mănăstirii este ca o cetate cu ziduri de necucerit,cu arhitectură minunată. Zidurile au o înnălțime de 5 metri, cu metereze, care în doua locuri, la SE și SV, se termină în două turnuri circulare. Partea de apus și cea de răsărit au o lungime de 26 de metri, iar cea din sud de 33 de metri. Partea de nord se gasește in continuarea versantului stâncos abrupt, și este singura inaccesibilă oricărui vizitator. Singura intrare a mănăstirii se gasește in partea de vest. Este o poartă grea de lemn, de construcție mai nouă sigur, la partea de sus a căreia se păstrează tradiționala „zematistră” pe care, în perioada invaziilor piraților, care nu erau deloc puține, o foloseau maicile ca să toarne prin această gaură in zid apă clocototă sau ulei fierbinte în capul piraților care încercau să spargă poarta, astfel alungându-i.

     Intrând închinătorul în curtea pavată cu pietre, care are lungime de 20 de metri și lățime de 8 metri, vede în fața sa o mică biserică de ritm bizantin și în dreapta un rând de chilii, prima fiind sala mare a Stăreției, și micile chilii atașate ei, sub podeaua cărora există o serie de mici chilii cu intrări rotunjite de piatră, care se vor fi utilizat ca și crame de păstrat vin și magazii de alimente pentru mănăstire. Deasupra unor uși scunde se păstrează embleme sculptate în piatră cu monograme bisericești.

     În stânga bisericii este cealaltă aripă de chilii.

     În spatele bisericii, in partea de răsărit, chiliile sunt pe două etaje.

     Sub curte se păstrează 4 depozite subterane de apă și se păstrează încă și vechile canale care le umpleau de pe acoperișurile bisericii și chiliilor.

     În colțul de NE al chiliilor vizitatorul poate și astăzi să vadă o mică deschidere în zid, ca o criptă secretă, prin care, după tradiție, de multe ori maicile și oricine fugea către mănăstire să scape de pirați coborau probabil cu o frânghie în prăpastia de sub mănăstire, și de acolo pe mici poteci fugeau să se ascundă către mare.

-Biserica Centrală ( Katolikonul)-

     Biseerica centrală a mănăstirii este mică, de ritm bizantin, cu o mică intrare încercuită într-o veche sculptură în marmură. În partea de sus a acesteia se păstrează inscripția „Monaxul Antim 1775 Iulie 10”, care cu siguranță se referă la Cuviosul Antim (Sfântul Antim cel Orb), deoarece data se potrivește cu cea scrisă în sinaxarul sfântului ca timp de ședere a sa în insula Sikinos. Biserica astăzi, după marile reparații din ultimii 20 de ani, este foarte bine întreținută ca si construcție și frumos ornamentată în interior.